Agonia limbii române în Transnistria

Va prezentam un articol preluat de pe adevarul.ro. Ce se intampla acum in transnistria se intampla in toata Moldova incepand cu anii 40, e si normal ca acum cetatenii Republicii Moldova sunt confuzi, nu sunt siguri ce limba vorbesc au probleme cu identitatea. 

1/6

Câţiva copii din Tiraspol încearcă să descifreze o inscripţie scrisă cu chirilice pe un monument

Vă spunem poveştile dramatice ale profesorilor din Transnistria, care se luptă să predea în româneşte. Ele dau naştere unor întrebări: ce mai înseamnă limba română pentru cei care pot să o vorbească liber? Mai înseamnă ceva?

ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ

• 

  Vladimir Beşleagă: „Se prevăd lucruri triste şi foarte tragice pentru ...

• Tiraspolul taie semnalul posturilor TV de la Chişinău

• Justiţia stalinistă a lui Smirnov după războiul moldo-transnistrean. A...

Republica Moldova nu e pregătită pentru a intra în Uniunea Europeană. José Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, a fost, săptămâna trecută, la Chişinău şi i-a mângâiat pe cap pe moldoveni. „Perspectiva europeană nu este tabu“ şi „mai importantă decât viteza este substanţa progreselor“, a spus Barroso. Printre rânduri, Europa e prin preajmă, dar e totuşi departe.

Moldovenii ştiu asta. O ştiu de mai bine de 20 de ani, de când Moldova poartă în ea un corp străin: Transnistria. Nu poţi intra în Europa când te numeşti republică parlamentară şi totuşi ai două guverne, doi preşedinţi, două curţi de justiţie, două armate şi două steaguri.

Aşadar, Transnistria: fâşia de pământ de la stânga Nistrului, aflată pe teritoriul Republicii Moldova, dar controlată de Moscova. După războiul de acum 20 de ani, populaţia vorbitoare de limbă română a trecut printr-un aspru proces de rusificare. Cel mai grăitor exemplu este soarta şcolilor cu predare în limba română. Acolo unde în urmă cu mai bine de un deceniu învăţau peste 5.000 de elevi, azi au mai rămas 1.900.

Şicanele guvernului transnistrean au mers de la ameninţări, geamuri sparte şi telefoane la miezul nopţii, până la bătăi şi arestări. În 2004 s-a încercat închiderea forţată a şcolilor româneşti. Câţiva profesori, elevi şi părinţi au ales să nu cedeze şi s-au luptat pentru şcolile lor. Au dat Rusia în judecată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). După un proces de opt ani, CEDO a soluţionat cazul în favoarea petenţilor, iar Rusia ar trebui să le plătească acestora despăgubiri totale de peste un milion de euro. Rusia, şi nu Transnistria. Pentru că cea din urmă n-ar fi existat fără cea dintâi.

UNIUNEA STATELOR-FANTOMĂ

Lăsând în urmă aceste lucruri, vedem Transnistria încremenită în timp. O vedem în documentarele televiziunilor străine care caută o dictatură de tip nord-coreean la porţile UE. Tiraspol, capitala Transnistriei, e la 200 de kilometri de Huşi. Iar Huşi e în Uniunea Europeană. Vedem imagini din Tiraspol filmate pe ascuns, din goana maşinii (ca în filmele despre Phenian), statuile lui Lenin şi Stalin râd în soare pământii.

În Transnistria nu poţi intra oricum. Poţi primi viză pentru două, trei, sau, dacă pari de încredere, poate chiar pentru zece ore. E ciudat, nimeni nu ar trebui să-ţi ceară viză, din moment ce nu există nicio graniţă. Transnistria nu există pe hărţi. Ea începe însă acolo unde se vede gardul de sârmă ghimpată pe şosea. E un stat militarizat, creat prin război, aflat în relaţii internaţionale doar cu Rusia, Ucraina, Abhazia şi Osetia de Sud (ultimele două, ele însele, state-fantomă).

O viaţa întreagă comuniştii ne-au învăţat aşa: «Capitaliştii sunt nişte caricaturi». În Transnistria mulţi au rămas cu asta. Când aud de NATO parcă aud de dracu’. E ceva straşnic
(Tatiana Andrieş profesoară de limba şi literatura română la Liceul "Lucian Blaga" din Tiraspol)

Republica Moldovenească Nistreană, aşa cum s-a autoproclamat în 1990, a fost condusă cu mână de fier, până anul trecut, de Igor Smirnov. De la începutul lui 2012, Transnistria are un nou preşedinte: Evgheni Şevciuk, care nu a ascuns, într-o postare recentă pe Facebook (!), că nu-i place deloc democraţia din Moldova. Pe teritoriul autoproclamatei republici nistrene se află şi acum trupele armatei ruse.

 Evgheni Şevciuk, noul preşedinte al Transnistriei. Votează dar nu prea îi place democraţia

În Transnistria mai sunt astăzi opt instituţii cu predare în limba română. Asta înseamnă 1.859 de elevi şi 235 de profesori. Ministrul Educaţiei de la Chişinău pune la dispoziţie manualele, iar profesorii merg şi le aduc în ţara lor. De multe ori, de teama vameşilor, le ascund ca pe droguri, prin tot felul de compartimente ale maşinilor. Sau pe sub haine. Sălile de clasă au fost încropite prin foste grădiniţe sau creşe. „Noi vrem doar să fim egali cu şcolile unde se predă în rusă şi ucraineană. Nu vrem să fim izgoniţi ca nişte câini turbaţi, atâta tot“, spune Eleonora Cercavschi, preşedinta asociaţiei „Lumina“ a pedagogilor transnistreni.

TERORISMUL SE PREDĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ

În 2004, Liceul „Lucian Blaga“ din Tiraspol a fost devastat, într-un război pe faţă împotriva învăţământului în limba română. Autorităţile au arestat câţiva profesori şi au sechestrat clădirea. Timp de o jumătate de an, copiii de la „Blaga“ au trecut graniţa în satele administrate de Chişinău, pentru a-şi continua studiile acolo.

Ion Iovcev, directorul Liceului „Lucian Blaga“, nu uită că un elev de-al său zace şi acum într-un spital de boli psihice pentru că (poate sună ciudat) a fost prins la mijloc într-un război geopolitic. Elevul Alexandru Bejan s-a născut pe fâşia de la stânga Nistrului, care desparte zona de influenţă occidentală de Rusia rozalie - cum apare ea pe hărţile şcolare. Elevul Bejan s-a transferat de la un liceul rusesc la unul românesc. Nu a trecut mult şi a fost acuzat de terorism.

„Agenţii Securităţii de Stat l-au furat din curtea şcolii şi l-au reţinut. Chipurile – ar fi scris o scrisoare poliţiei transnistrene cum că ar urma să împrăştie mercur în grădiniţele din oraş. A fost ameninţat că va sta în puşcărie 25 de ani. S-a speriat şi a recunoscut tot. Azi e internat într-un spital de boli psihice. Autorităţile vor să-l dea exemplu tinerilor care nu acceptă să înveţe la şcolile ruseşti“, spune Iovcev.

Când văd pe stradă un tânăr vorbind româneşte, transnistrenii obişnuiesc să spună: „Priveşte, un moldovan!“. Cuvântul „moldovan“ a devenit expresia dispreţului. De altfel se ştie că şcolile româneşti formează terorişti. Da, aşa se vorbeşte la Tiraspol, pe la colţuri, în limba rusă.

DEZNĂDEJDEA

DESPĂGUBIRI

Pe 19 octombrie 2012, CEDO a dat dreptate celor 170 de profesori, elevi şi părinţi care au formulat, în 2004, o plângere cu privire la încălcarea drepturilor de a folosi grafia latină. Un milion de euro ar trebui să plătească Rusia petenţilor. Eleonora Cercavschi (foto) ar trebui să primească 6.000 de euro până la finalul lunii viitoare.

LIMBA CARE NE UNEŞTE

"Vă mulţumesc pentru primirea călduroasă“, a spus Barroso, în limba română, la începutul discursului oficial ţinut la Palatul Naţional din Chişinău. „Faptul că am spus asta într-o limbă latină, iar voi aţi înţeles, înseamnă că ceva ne uneşte“, a continuat el în aplauzele publicului din Moldova.

Guvernul transnistrean alocă mulţi bani pentru rusificarea ultimelor enclave de vorbitori de limbă română. De pe băncile şcolii, tinerii sunt momiţi cu postere cu Che Guevara şi cu promisiunea unei vieţi decente.
Gândeşte în chirilice şi vei avea un loc la facultate, un loc de muncă în oraşul tău, lângă familia ta, o casă, preţuri mici la gaze şi electricitate! Încăpăţânează-te să urmezi un liceu românesc şi îţi va fi greu să intri la facultate, vei pleca din Transnistria, nu-ţi vei mai vedea părinţii, vei deveni fugar, căci odată întors vor pune mâna pe tine şi te vor înrola forţat în armată! Şi acolo, în acel an şi jumătate de armată transnistreană, vei învăţa care-i treaba cu demnitatea şi cu „limba noastră-i o comoară în adâncuri înfundată“.

De unde are Transnistria bani să ţină în funcţiune un aparat de stat? Cum supravieţuieşte fără relaţii comerciale? Cu aceste întrebări intrăm pe un tărâm exploziv. Publicaţia britanică „The Sunday Times“ a scris despre vânzările de arme radioactive din Transnistria folosind reporteri incognito. O ţară care nu există produce arme adevărate, pentru ţări care există şi care chiar le folosesc: Irak, Iran, ţări din Africa. OSCE raporta că în Colbasna, la graniţa Transnistriei cu Ucraina, mai există încă un fost depozit de muniţie al Armatei a 14-a Sovietice. 22.000 de tone de muniţie ar fi stocate acolo. O putere de explozie de două ori mai mare decât „Hiroshima“. Iar de 20 de ani, tot dispar muniţie şi armament de la Colbasna.

Devine, aşadar, limpede că Transnistria este o zonă mai mult decât sensibilă pe harta Europei. Occidentul îi mângâie pe cap pe moldoveni, dar mai mult de atât ce ar putea face? Să desfiinţeze brutal republica separatistă transnistreană şi să aducă totul sub umbrela Chişinăului? Nu se poate. Asta ar face ca rozalia Rusie să devină neagră de furie. Nimeni nu-şi doreşte asta, nu-i aşa? Şi, astfel, chestiunea transnistreană se dilată în timp.

Timpul trece.Şi în câţiva ani – spune Eugenia Halus, directoarea Liceului Evrika din orăşelul Râbniţa – „dacă nu se schimbă nimic, nu vom mai avea elevi pe care să-i instruim în limba română. Azi mai sunt 1.900 de elevi, dar în curând nu va mai fi niciunul. Se simte aşa, o fărâmă de deznădejde, între noi, cei care mai vorbim româneşte“. Nădejdea şi deznădejdea sunt şi ele cuvinte ruseşti.

30% din populaţia Transnistriei este vorbitoare de limba română. Totuşi, numărul elevilor din şcolile româneşti scade de la an la an. Părinţii aleg să-şi dea copiii la şcoli ruseşti pentru avantaje financiare

Ciocnirea civilizaţiilor la Bruxelles

I-am întâlnit pe profesorii de la liceele din Transnistria nu în cancelariile lor, ci la Bruxelles, Belgia. Au fost 16. Erau invitaţi de europarlamentarul Monica Macovei la o conferinţă pe tema educaţiei din Transnistria. Au cuvântat în Parlamentul European şi au povestit ce necazuri au. „Să vezi ce dosare de securitate ne fac când ne întoarcem acasă“, spuneau ei în glumă, deşi nu glumeau.

La intrarea în Parlamentul European sunt steagurile tuturor ţărilor membre. Profesorii se uită la ele şi unul dintre ei spune: „Moldova are să fie ultima ţară cu steag aici“. Privindu-i, poţi vedea mici detalii care amintesc de românii anilor ’90: resemnarea cu care merg pe aeroport spre ghişeul de vamă al cetăţenilor non-EU. Apoi, teama de a intra prin uşile rotative (gândul că uşile astea te vor lovi peste călcâie), uimirea sinceră cu care se uită la coffee-snobii belgieni aşezaţi la mese prin cafenele, sentimentul de inadecvare în lifturile care nu ştii când coboară, când urcă, când se opresc; sentimentul de inadecvare în Grand Place din Bruxelles, printre hipsterii care şi-au uitat limbile naţionale şi vorbesc cu toţii o singură limbă: acea engleză a cuvintelor la modă – criminal pleasure, hazy, lame, stoned, crush on you.

CAZUL DIN PIAŢA MARTIRILOR

„Ce vă place cel mai mult în Bruxelles?“, l-am întrebat pe Ion Iovcev, directorul celui mai mare liceu românesc din Transnistria. „Că nu e poliţie pe străzi. Uite, de când am venit, am văzut o singură maşină de poliţie“. „Şi asta e bine?“. „Păi, sigur că da. E foarte bine“.

Iovcev vorbeşte în felul acesta pentru că în Tiraspol nu ai loc de poliţişti pe stradă. Cu Kalaşnikov, nu cu spray paralizant ca în Europa Occidentală. Lângă cine te simţi mai în siguranţă? Cum e mai bine? Binele devine atât de relativ când se întâlnesc oameni din lumi diferite.

Iată, pentru profesorii noştri din Transnistria e bine că lăptarii din Belgia şi din Franţa s-au adunat chiar în această zi de sfârşit de noiembrie în faţa Parlamentului European şi stropesc clădirea cu jeturi de lapte în semn de protest faţă de politicile agricole ale UE. E bine pentru că lăptarii au libertatea de a face asta. Drepturile omului de a stropi cu lapte. În Transnistria nu pot stropi pe nimeni cu nimic.

Binele şi răul se întrepătrund chiar în aceste zile la Bruxelles. E bine să fii tolerant? E bine să accepţi pe toată lumea indiferent de limbă, de rasă, de orientare sexuală? E bine să spui „democraţie“ şi să-i laşi să-şi facă de cap? Presa de la Bruxelles relatează: un student belgian se întorcea nopţile trecute de la o petrecere cu tema „toate fetele se îmbracă în haine bărbăteşti şi toţi bărbaţii se îmbracă precum femeile“. În drum spre casă, studentul îmbrăcat într-o rochie mulată pe trup a fost văzut de doi emigranţi marocani, care l-au înghesuit într-o parcare de lângă Piaţa Martirilor şi i-au sfâşiat rochia de pe el. Când şi-au dat seama că e de fapt bărbat, era prea târziu. L-au violat chiar şi aşa. În Belgia s-a pus problema interzicerii unor astfel de petreceri tematice. Dar feministele, homosexualii, stânga progresistă, studenţii şi chiar studentul violat au considerat că nici nu se pune problema: aşa cum marocanii au dreptul să se îmbrace ca la ei acasă, e dreptul fiecărui belgian să se îmbrace cum vrea. Nesocotirea acestui drept ar fi o violare a libertăţii. Găsiţi binele în toată povestea asta!

CE ESTE LIMBA NOASTRĂ?

La finalul conferinţei de la Parlamentul European, Eugenia Halus, directoarea Liceului Evrika din Râbniţa, avea o serenitate în privire. Un francez tocmai i-a deschis ochii: „Mi-a spus aşa – pacea poţi să o faci numai cu duşmanii, nicidecum cu prietenii“. Acum e limpede. Cei 235 de profesori care predau româneşte sunt bunii, iar ceilalţi din Transnistria sunt răii, ceilalţi sunt duşmanii. „Dracii ’ceia din Transnistria“. La 2.000 de kilometri est de Parlamentul European, lucrurile se văd cu siguranţă altfel.

Pe noi, românii, ne-a scăpat Titu Maiorescu de scrierea chirilică, în 1860. Avem libertatea de a vorbi româneşte oriunde. Dar limba română e tot mai puţin o mândrie pentru români. Ba pentru mulţi e chiar o ruşine.

Denisa este româncă şi locuieşte de patru ani la Bruxelles. Ca de obicei, a început să plouă peste Belgia. Fata şi-a uitat umbrela într-un bar şi s-a întors după ea. Trecuse de ora închiderii, nu mai era niciun client înăuntru. Doar o chelneriţă româncă spăla paharele şi linguriţele. Amândouă ştiau una despre alta că sunt românce. Dar această „barista“ nu răspunde dacă o întrebi ceva în româneşte. Şi iată-le singure în bar, una dintr-o comună de lângă Bucureşti, alta din oraşul Alexandria: „J’ai oublié mon parapluie ici“. „Oui, oui, c’est la bas“. „Merci. Bonne soirée». „Toi aussi“.

Limba noastră e o comoară în adâncuri înfundată

„Nu uita că eşti român”

Obligaţia istorică vitală a naţiunii româneşti de a se regăsi integră într-un singur stat unitar, s-a realizat după multe secole de căznire, la 1 decembrie 1918.

Iniţiată mult timp înainte, Marea Unire, desăvârşită acum 94 de ani, în prima zi a lui Undrea, continuă să reprezinte ora astrală a suflării româneşti.

Cu regret pentru artizanii şi martirii Unirii, astăzi România nu mai este „Ţara Ţărilor române”, fiind, din nou!, înconjurată de români.

După doar câţiva (prea puţini) ani de plenitudine naţională, aviditatea vecinului din est, ajutată de circumstanţe istorice nefavorabile, a dus la noi ciopârţiri ale provinciilor româneşti, puternic văduvite şi anterior.

Fidele unui fetiş meschin, autorităţile comuniste au promovat sistematic în teritoriile româneşti, ocupate după cel de-al doilea război mondial, o discordie plenară faţă de tot românescul.

Din păcate, datorită intensei politici de deznaţionalizare, pauperizare şi abrutizare, puţini sunt cetăţenii Republicii Moldova care vor sărbători această zi.

Sunt şi mai puţini oameni de stat, care înţeleg importanţa profundă a acestei zile, pentru trecutul, dar mai ales pentru viitorul nostru, banalizând 1 decembrie, drept simplă zi naţională a unui stat vecin.

Din păcate mulţi politicieni, de pe malurile râului, care izvorăşte la Temeleuţi, Călăraşi, mai vechi (sau de mai de demult), mai noi (sau mai tineri), obişnuiesc să se tupileze în desişul rigorilor de partid, atunci când trebuie să pună umărul la propăşirea valorilor româneşti, lăsând astfel tot mai mult loc de manevră moldovenizaţilor de tot genul, agenţi întârziaţi ai lui Stalin şi Beria.

1 decembrie este şi trebuie să rămână, sărbătoarea tuturor românilor, nu doar a celor pentru care această dată a fost instituţionalizată.

Având în vedere prilejul şi raţiunea comemorării acestei zile, cu siguranţă românii din afara României, se vor simţi împliniţi doar atunci când această dată va fi schimbată, celebrând o nouă Unire.

Pentru apropierea acestei zile, este necesară, a câta oară!, deşteptarea spirituală a celor cu sânge de român.

Trezirea spirituală nu poate avea loc decât prin promovarea omniprezentă a valorilor şi tradiţiilor româneşti, prin educarea unei noi generaţii în spirit pan-românesc, prin intensificarea (re)integrării culturale şi civilizaţionale.

La fel de important rămâne şi consolidarea vectorului european al Republicii Moldova, care reprezintă un mijloc lesnicios de reaflare naţională într-un spaţiu comun.

În speranţa unei prompte şi irevocabile reîntregiri, aducem sincere felicitări tuturor românilor.

La mulţi ani, România! La mulţi ani, români!

(articol preluat de pe blogul parlamentarului Valeriu Munteanu fractiunea PL)

Comunitatea Basarabenilor din Irlanda a sarbatorit Limba Romana la Ambasada Romaniei din Dublin

Comunitatea Basarabenilor din Irlanda “Moldova Vision”  a marcat sambata, 1 septembrie, in incinta Ambasadei Romane din Dublin o triplă sărbătoare, Ziua Independenței R.Moldova,  Limba Noastra cea Romana, precum si aniversarea a 4 ani de activitate a organizatiei. Printre oaspetii de onoare s-au numarat: Gerry Loughrey, Seful Grupului de Responsabilitate Sociala Corporatista la  Irish Life, Frances Haworth Director Asociat la CSC, Anca Lupu liderul Comunitatii Romanesti din Irlanda, Dan Tudor Consilier, seful Sectiei Consulare si prim-colaborator, Alina Pop, Afaceri Europene si Culturale, Eric Byrne, Parlamentar din partea partidului Muncii, membri ai comunitatii, precum si alti oaspeti.

“Moldova Vision” timp de 4 ani a incercat sa coaguleze comunitatea moldovenilor, a organizat spectacole pentru copii si concerte pentru adulti, a promovat cultura si traditiile , a organizat scoala de limba romana pentru copii si engleza pentru adulti, a organizat sectii de votare in Dublin, in urma demersurilor insistente am obtinut  servicii consulare lunare pentru cetatenii moldoveni aflati in Irlanda, precum si alte activitati in colaborare cu Comunitatea Romaneasca.

Sincere multumiri d-lui Consul Dan Tudor, Alina Pop si echipei Ambasadei Romane pentru gazduirea evenimentului si sprijinului acordat,  membrilor activi ai comunitatii care au reusit prin aroma bucatelor traditionale, vinurilor moldovenesti, obiecte de artizanat popular,  muzica marilor interpeti Doina si Ion Aldea Teodorovici sa creeze o atmosfera de suflet. Cu aceasta ocazie tinem sa aducem aprecierea si gratitudinea noastra d-lui Consul Onorific al R Moldova in Irlanda Raymond Coyle, Gerry Loughrey, Frances Haworth pentru contributia neconditionata in activitatea organizatiei.

„Suntem romani si punctum!" M. Eminescu

Cu ocazia sarbatorii de azi am zis sa postez aceasta scrisoare a bunelului Ovidiu in locul unui articol care sa demonstreze ca vorbim limba Romana. Este greu sa-i convingi pe cei cu mintea intunecata de umbra marelui urss (ca exemplu poate servi Marian Lupu, vesnicul presedinte de parlament care vorbeste doua limbi: stiintifica si politica) ca avem alta istorie decat cea impusa de rusii "eliberatori". Lectura placuta.

Pe mine ma cheama Ovidiu Creanga, sunt un mosulica cumsecade, care ca maine fac 90 de primaveri, dar slava Domnului balamalele ma tin inca foarte bine. Basarabenii mei imi zic „Bunelul Ovidiu" si eu sunt foarte mandru de aceasta porecla, care de fapt nu e o porecla care de obicei are un inteles peiorativ. Bunelul Ovidiu suna frumos, parca-ti mangaie urechea, si sufletul.

Bunelul Ovidiu a vazut lumina zilei, intr-o duminica, spunea mama, putin dupa miezul noptii, cand mama mosita de o baba din sat, a vrut sa se intoarca de pe o parte pe alta, si din opinteala asta, baldabac, s-a trezit cu mine in asternut. Dupa calendarul pe „Stil Nou" era data de 14 luna lui Faur anul 1921. Mama spunea ca eram un soldan marisor, dar nu stie cate ocale oi fi avut, ca nu avea un cantar. Cantar la noi in Varzaresti avea numai domul Leiba care avea „bacalie si crasma".

Cat am fost copchil m-am jucat cu copchiii megiesilor, de-a prinsa, de-a mijoatca, poarca si alte jocuri care poate se mai joaca si astazi, sau copchii de azi au evoluat si stau toata ziulica lipiti de tembelizor si de Internet. Eu am o meteahma din care motiv mai am si porecla de Mos Bodranga, ca incep a spune verzi si uscate si uit ce aveam de gand sa spun, dar uite ca mi-am revenit, vroiam sa va impartasesc unele aspecte din experienta mea de o viata. Am inceput existenta mea pamanteasca in anul 1921 si am stat in Basarabia pana pe 28 iunie 1940, cand Basarabia a fost „eliberata" de catre „Glorioasa Armata Sovietica" de sub „jugul boierilor fascisti din Romania". Atunci o banda „glorioasa de bolsevici alogeni localnici" l-au omorat in bataie pe tata care avea 42 de ani si nu facuse niciodata politica, dar purta in spate marele pacat ca era „tiganoi di pisti Prut". Deci am stat in Basarabia, toata copilaria si adolescenta mea, si cand a trebuit sa fug, abia terminasem clasa a saptea la liceul Ion Creanga din Balti.

In decursul anilor am scris nenumarate articole, si am scris si carti in care tratez subiecte „fierbinti" legate de scumpa noastra Basarabie, pamant romanesc oropsit care dintr-o parte a Romaniei, bogata, prospera, si pot spune fericita a ajuns cea mai saraca si nenorocita tara din Europa, si printre cele mai sarace si nenorocite din intreaga Lume.

Am avut noroc in viata, am avut functii inalte, am calatorit in toata lumea, si cam de la varsta de 40 de ani am avut o situatie materiala buna cu toate ca eram intr-o tara comunista, Republica Populara Romania. Cu toate astea sufletul imi era sfasiat de tristete cand auzeam de deportarile, pogromurile, persecutiile, foametea, si tot felul de alte nelegiuiri la care erau supusi fratii mei ce ramasesera in Basarabia de catre „Glorioasa Uniune Sovietica".

Nu am mai fost pe la locul meu de bastina decat in 2005, adica dupa 65 de ani, si cu uimire si tristete am constatat ca in rastimpul acesta dusmanii nostri au reusit sa semene zazanie intre frati, sa le spele creierele si sa le bage in cap ca ei nu sunt ceia ce sunt, ci cu totul altceva. Si din pacate aceste minciuni si aberatii la unii au prins.

Am sa citez un singur caz de o aberatie istorica ce mai dainueste de sute de ani. Cand Cristofor Columb a intreprins celebrele lui calatorii catre „Lumea noua" el avea ca sarcina sa descopere un drum mai scurt catre India, de unde Europa importa mirodenii ce erau foarte scumpe din cauza transportului. Desigur, cu totii stim cum a plecat Columb (numele lui real fiind Pedro Scotto) cu cele trei corabii Santa Maria, Pinto si Nina si cand a ajuns pe coastele americane a crezut ca ajunsese in India si i-a numit pe bastinasi INDIENI, nume incorect care este utilizat inca si astazi dupa sute de ani de la confuzia lui Columb. In cazul fratilor nostri basarabeni nu e o confuzie involuntara ci dusmanii nostri aplicand proverbul latin divide et impera adica „dezbina si stapaneste" a lansat minciuna, ca poporul basarabean, adica moldovenii dintre Prut si Nistru, care sunt frati de un sange cu moldovenii dintre Prut si Carpati nu ar fi romani cum sunt acestia, ci sunt o natie aparte si limba lor nu este ca si limba moldovenilor dintre Prut si Carpati un dialect al limbii romane ci o limba aparte. Totdeauna, cozi de topor se gasesc sa sutina aceasta aberatie, care din pacate a creat confuzie si la unii basarabeni de buna credinta. Acum sa ma refer la situatii concrete. La ora actuala se gasesc imprastiati in toata lumea basarabeni, care si-au luat lumea in cap sa scape de mizeria de acasa spre bucuria lui Voronin si a cozilor de topor, ca astfel se imputineaza numarul adevaratilor stapani ai aceste bucatele de pamant si raman stapani veneticii de teapa lui Klimenko, Voronin si altii. Am observat cu uimire si cu tristete in acelasi tmp, ca in comunitatile de romani basarabeni, imigranti din Basarabia, acum denumita tot cu tendinte de dezbinare Republica Moldova, multi oamnei de buna credinta, care dau apa la moara lui Voronin, Stepaniuc si alti alogeni care nu iubesc tara noastra pe motiv ca nu e tara lor, dar fiind secondati si de oameni de buna credinta, dar derutati. Am dat exemplu de aberatia pe care a facut-o Cristofor Columb acun cateva sute de ani in urma care mai este folosita si acum.

FRATI BASARABENI!

Noi una suntem cu romanii moldoveni din Iasi, Vaslui, Putna, Focsani, Piatra Neamt, macar ca traim la Chisinau, Balti, Cahul, Hancesti, Nisporeni, Tighina, Toronto sau Sydney. Marii carturari, ca Bogdan Hajdau, basarabean de al nostru, care a fost cel mai mare savant filolog al Romaniei sau Alecu Russo, Alexe Mateevici sau Grigore Vieru ori atatia altii: ca Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija si foarte multi altii ca ei sunt basarabeni dar ei au scris, scriu si vorbesc romaneste, ei sunt valorile inestimabile ai culturii Romaniei. Ei sunt frati cu moldovenii Vasile Alecsandri, Mihail Sadoveanu, Ion Creanga, George Enescu, cu bucovineanul Mihai Eminescu. Toti au scris si au cantat numai in limba romana, chiar daca erau moldoveni.

Deci, ma adresez fratilor mei basarabeni: „Trebuie sa renuntam la aceasta aberatie de limba modoveneasca, fiindca este o limba romaneasca, precum oltenii zic ca vorbesc olteneste, ardelenii - ardeleneste, dar ei stiu ca limba lor e romana. Ai auzit vreodata un austriac sa spuna ca vorbeste in limba austriaca, EL VORBESTE GERMANA, sau un canadian ca vorbeste limba canadiana, sau un australian ca vorbeste limba australiana? EI VORBESC ENGLEZA!!! Norocul acestora a fost ca nu l-au avut pe capul lor pe Stalin, Voronin, Stepaniuc!

Frati basarabeni! Va rog sa ma credeti, ca eu fiind oarecum la distanta de Basarabia pot sa vad mai clar imaginea reala a situatiei. Dumneavoastra sunteti ca si cand ati fi in mijlocul unei paduri si nu puteti vedea padurea din cauza copacilor, pe cand eu o vad foarte bine privind-o de la o distanta mai mare.

Deci, fratilor, va rog, va implor sa nu mai perpetuati aberatia creata intentionat de dusmanii nostri care lupta sa ne dezbine. Si ucraineni au impartit in tinuturile romanesti date de pomana Ucrainei, care de fapt sunt tinuturile noastre basarabene, i-a impartit ca si rusii, bolsevici sau neobolsevici pe stapanii de drept a acelor locuri in moldoveni si romani, ca sa aiba un procentaj mai mic fiecare luat aparte.

Ma tem ca si Doamna Maria Tonu din Toronto, despre care am o parere excelenta, nu sesizeaza ca utilizand termenul de MOLDOVEAN in mod excesiv da apa la moara celor care folosesc vechiul proverb latin pe care l-am mai pomenit: „DIVIDE ET IMPERA"

Deci fratilor basarabeni, vorba lui Mihai Eminescu: SUNTEM ROMANI SI PUNCTUM!

Fratii mei, sa stiti ca Bunelu Ovidiu are un suflet de mamaliga si nu se poate abtine sa nu va spuna:

VA IUBESC MULT!!!

Bunelu Ovidiu sau Ovidiu Creanga

Toronto, Canada

27 martie 2010

De Ziua Unirii Basarabiei cu Patria Muma

Autor: Ovidiu Creanga
Sursa: www.rgnpress.ro

Salvați dreptul la vot pentru românii din diaspora

• SIGN
• BLOG
• SIGNATURES
• EMAIL FRIENDS

Stimate Domnule Președinte al Comisiei Europene

Prin prezenta adresă, noi, reprezentanții cetațenilor români rezidenți în diferite state ale Uniunii Europene, dar și din state aflate in afara spațiului comunitar, dorim să vă aducem la cunostință urmatoarele aspecte privind încalcarea unor drepturi fundamentale de catre Guvernul României în ceea ce privește statutul nostru de cetațeni români aflați temporar cu resedința în alte state sau cu domiciliul permanent in diferite state ale Uniunii Europene.

România traversează o criză politică fără precedent, prin declanșarea de către Parlamentul României a procedurii de suspendare a Preşedintelui României în doar două zile.

Astfel, în data de 29 iulie a avut loc referendumul naţional la care au fost invitaţi să se pronunţe pentru demiterea Preşedintelui toţi cetăţenii români din România şi din întreaga lume, în total 18.292.514, conform datelor prezentate de către Guvernul României. Potrivit legislaţiei româneşti, pentru ca referendumul să fie validat este necesar să se prezinte la vot peste 50%+1 din populaţia cu drept de vot.

Având în vedere că la încheierea procesului de votare s-au prezentat doar 46,24%, în total 8.459.053 cetăţeni români, acest rezultat, într-o democraţie funcţională, impunea acceptarea înfângerii de către coaliţia politică care a declanşat acest proces.

Guvernul României, organizatorul referendumului, a depus imediat după înceheiare acestui proces o contesataţie la Curtea Constituţională prin care susţine că numărul cetăţenilor români care formează cvorumul necesar pentru demiterea Preşedintelui României trebuie modificat, întrucât lista prezentată iniţial de 18.292.514 nu este reală.

În urma acestei contestaţii, Curtea Constituţională a României a cerut Guvernului României clarificări în ceea ce priveşte lista de cetăţeni români care pot forma cvorumul necesar în ceea ce priveşte referendumul organizat.

Astfel, Guvernul României, în loc să prezinte o cifră exactă a cetăţenilor români cu drept de vot, a declanşat un întreg proces prin care doreşte, sub pretextul unor proceduri create post-referendum, să micşoreze numărul cetăţenilor români cu drept de vot care formează acest cvorum şi să prezinte Curţii Constituţionale o nouă cifră mult mai mică faţă de cea prezentată în momentul organizării referendumului.

În acest context, Guvernul României a declanşat o procedură de reactualizare a listelor electorale sub pretextul că vor fi incluşi în aceste liste doar cetăţenii români care sunt prezenţi pe teritoriul naţional şi vor fi excluşi toţi cei peste 3.000.000 de cetăţeni români, aflaţi
temporar peste hotarele României, sau cei care au domiciuliul permanent în alte state. În acest fel se încalcă flagrant un drept fundamental garantat de Constituţia României şi anume art. 36, care spune că „Cetăţenii au drept de vot de la varsta de 18 ani, impliniti pana in ziua alegerilor inclusiv”.

Considerăm că Guvernul României produce un abuz fără precedent separând cetăţenii români în două categorii, a celor care locuiesc permanent pe teritoriul naţional şi a celor care temporar sau permanent au domiciliul în altă ţară din Uniunea Europeană.

Această discriminare ne determină să protestăm şi vă solicităm sprijinul pentru a interveni imediat şi a solicita Guvernul României să nu separe cetăţenii români în mai multe categorii şi să respecte cifra prezentată odată cu declanşarea referendumului de demitere a Preşedintelui României.

Dorim să vă mulţumim şi sperăm ca acest demers va găsi ecoul necesar pentru a apăra o societate democratic aflată în dificultate.

Domnului José Manuel Barroso, Președintele Comisiei Europene

In numele românilor cu domiciliul în diferite state al
Uniunii Europene semnează:

Daniel Tecu, Federația Asociațiilor de Români din Europa
- Președinte

cei care vor sa semneze petitia accesati: http://www.ipetitions.com/petition/salvati-dreptul-la-vot-pentru-romanii-din-diaspora/?utm_medium=email&utm_source=system&utm_campaign=Send%2Bto%2BFriend

Sportivii, cei mai buni ambasadori ai Moldovei. (articol preluat de pe unimedia.md)

rima medalie pentru Moldova! Halterofila Cristina Iovu a luat bronzul la JO!

 

Foto: luchianiuc.com

Republica Moldova s-a ales cu prima medalie! În seara zilei de duminică, halterofila Cristina Iovu a câștigat medalia de bronz la Jocurile Olimpice!

La proba smuls, din prima încercare Cristina Iovu a ridicat 95 de kilograme, iar din a treia, halterofila a smuls 99 de kilograme. Astfel reprezentanta Republicii Moldova s-a plasat pe primul loc la această probă.

La proba aruncat, la prima încercare Iovu a ridicat 115 de kilograme, la cea de-a doua încercare -120 de kilograme.

Astfel, în total la ambele probe moldoveanca a ridicat 219 de kilograme poziționându-se în clasament pe locul trei.

Primele trei locuri au fost ocupate de: Chinshanlo Zulfiya (Kazahstan) cu 220 kg și record mondial la aruncat, Hsu Shu-Ching (Taipei) cu 219 kg și Iovu Cristina (Republica Moldova) cu 219 kg.

La momentul de față, în clasamentul pe medalii de la Jocurile Olimpice de la Londra, Republica Moldova se poziționează pe locul 21 alături de așa țări precum Norvegia, Canada, Belgia, Serbia, Slovacia, Ucraina și Uzbekistan care deocamdată au obținut, de asemenea, câte o medalie de bronz. Totodată, în clasamentul pe haltere Republica Moldova ocupă locul cinci.

Articol preluat de pe www.informatia.ie

Home | Newsflash | Românii au drept de muncă LEGAL în Irlanda începand din data de 19.07.2012

Românii au drept de muncă LEGAL în Irlanda începand din data de 19.07.2012

By admin 7 hours 18 minutes ago

Share on: Facebook del.icio.us Digg StumbleUpon Twitter

Acesta este rezultatul unei campanii îndelungate de lobby a Ambasadei României.

Dragi prieteni,

Am deosebita bucurie să vă aduc personal la cunostintă, şi pe această cale, rezultatul demersurilor susţinute şi constante ale Ambasadei şi ale autorităţilor române pe langa Guvernul irlandez, care a adoptat, recent, o decizie deosebit de importantă pentru comunitatea românească din Irlanda şi pentru relaţia româno-irlandeză în general: ridicarea, cu aplicare imediată, a tututor restricţiilor impuse pe piaţa muncii irlandeze pentru cetăţenii români.

După cum ştiţi, decizia autorităţilor irladneze, de la finele anului trecut fusese aceea de continuarea a acestor restricţii aşa cum ele au fost introduse la momentul aderării României la Uniunea Europeană. Cu toate acestea, Ambasada nu a abandonat demersurile circumscrise proiectului major al ridicării tuturor restricţiilor aplicabile muncitorilor români pe piaţa irlandeză şi le-a continuat cu şi mai mare intensitate.

Într-o bună măsură acest succes este şi meritul dvs. şi al celorlaţi concetăţeni care aţi dovedit, prin muncă serioasă şi onestă şi ataşament la valorile sociale româneşti, irlandeze şi europene, că sunteţi cetăţeni europeni de nădejde, care fac cinste, prin comportament şi dedicaţie atât României cât şi ţării gazdă.

V-aşi fi recunoscător dacă aţi putea răspândi această veste în rândurile comunităţii din care faceţi parte.

Cu satisfacţia că această acestă evoluţie pozitivă va contribui la îmbunăţirea statutului românilor din Irlanda şi a imaginii României în general, vă urez numai de bine,

Ambasador Iulian Buga

Dublin, 20.07.2012

Embassy of Romania

26 Waterloo Road

Dublin 4, Ireland

Tel. 353 1 668 1275

Fax 353 1 668 1761

Government announcement on labour market issues relating to 2005 EU Accession Treaty

The Treaties that govern Bulgarian and Romanian accession to the EU in 2007 provided for a 7-year transition period before nationals of those countries have full access to the labour markets of other Member States. 

This was broken down into an optional 2-year transition period that could be extended by 3 years and a further 2 years in the event of serious disturbances to the labour market. 

There has been a gradual relaxation of the rules applying in Ireland to workers from Bulgaria and Romania. Currently, certain categories of workers from these countries already have access to the Irish labour market, including self-employed, students, and those that are self-sufficient. Bulgarian and Romanian nationals already have rights to come and live in Ireland. Outside of those categories, in recent years an annual average of less than 450 work permit applications from Bulgarian and Romanian nationals have been received, of which an average of 350 were granted annually.

Under the current system, all restrictions on Bulgarian and Romanian access to the Irish labour market are scheduled to expire automatically on 1st January 2014, after which date Bulgarian and Romanian nationals as EU citizens will have full access to the labour markets of all 27 member states. 

In December last, the EU Commission communicated to Ireland that Transitional arrangements are a preparatory phase allowing Member States to prepare gradually for the full application of EU law on free movement of workers and invited Ireland to work actively towards the eventual opening of its labour market to Bulgarian and Romanian workers and regularly assess the situation of its labour market and reconsider whether it is necessary to maintain restrictions at all. The EU Commission cited the experience of previous enlargements of the EU where it was shown that migration from the Member States that newly joined the EU did not lead to disturbances of the labour markets of the receiving countries. 

The Government has undertaken a review of policy in the area and an assessment of the possible impact of removing restrictions on the labour market in light of analysis and recent data. The review identified a clear pattern of work permit applications from the countries under discussion that follows closely economic circumstances and prospects of employment. From a peak in 2003 the numbers seeking to come and work in Ireland from Bulgaria and Romania has collapsed from 2007 onwards. In 2003 some 3,600 permits were sought from nationals of both countries, declining to just over 500 applications in 2011. 

In addition it has also been observed, through the examination of PPSN numbers that the demand from Bulgarian and Romanian nationals has collapsed and the percentage of PPSN numbers ever activated in Ireland is low. The population of Romanians and Bulgarians living in Ireland is estimated to have fallen by approximately 3,000 between 2008 and 2011. 

Arising from this review, it has become clear that the basis for the continuation of restrictions on access to the labour market for remaining categories of Bulgarian and Romanian nationals is questionable. As such, the Government has decided immediately to bring forward the transition date for access to the labour market for Bulgarian and Romanian nationals.

A number of factors are noted by Government, including:

· a review by Government which looked at studies conducted by the Commission and Forfás which concluded that subsequent to this decision the likely outlook remains for a flat or even a marginal decline in the number of Bulgarian and Romanian nationals seeking to work in Ireland;

· Bulgarian and Romanian nationals already have considerable rights of access to the Irish labour market, in particular students, and self-sufficient/self-employed people;

· the population of such nationals in Ireland is estimated to have dropped by approximately 3,000 over the last three years;

· full and unrestricted access to the Irish labour market for Bulgarian and Romanian nationals will have to be provided in 17 months in any event, under the Treaties of Accession;

· only 9 of the 27 other EU Member States currently retain restrictions of any sort on access to their labour markets by Bulgarian and Romanian nationals with Italy and the Czech Republic having removed restrictions from 1st January last; 

· legal advice received on the feasibility of continuing transitional arrangements;

· arguments presented to the Government by the EU Commission and the Bulgarian and Romanian governments for removing restrictions; and

· the importance of sustaining and maintaining positive relations with the EU Commission and other member states at a time of political and economic flux in the European Union.

DJEI: http://www.djei.ie/labour/workpermits/bulgariaromania.htm

The Government decided on 17th July 2012 to cease restrictions on labour market access in respect of Bulgarian and Romanian nationals, to the Irish labour market, with immediate effect.

Further details are available here [Press Release]:

Any queries in relation to this decision can be sent to a dedicated e-mail address at labourmarketaccess@djei.ie. Please note, the Department will be making arrangements to contact, over the course of the next 4 weeks, all relevant applicants who applied for an employment permit in 2012 to outline how this decision may impact on them.